Scufita Rosie si Depturile Omului

O biata fetita marginalizata si persecutata sa mearga sa duca mancare unei batrane prea comode ca sa gateasca.

Bunica, o baba zgarcita care isi pazeste avutul.

Lupul, bataia de joc a creatorilor de basme.

Date:

Scufita Rosie este fetita cuminte.
Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des, din pricina unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului. Asadar, avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.
Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta, care sta in padure.
Analiza: Nicio bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut faptul ca taranii nu se gandesc mult sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii. Deci, aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la ocolul silvic?) si sta acolo sa-si pazeasca avutul.
Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca, in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.
Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul, care o descoase in privinta drumului ei.
Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Una la mana ca in Romania lupi mai sunt foarte putini, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu’, iar trei la mana nu vorbesc, si chiar de ar face-o, ar intreba unde gasesc ceva de mancare.
Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.
Date: Lupul o ia inaintea Scufitei, care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica si o inghite.
Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca, atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si, in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul, in schimb, pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si "Cei trei purcelusi" sau "Capra cu trei iezi", observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate tertipurile: imita voci si, daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Date: Lupul ia hainele bunicii pe el, se pune in pat, unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit! Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!

Ce retin copiii nostri

Concluzie:

Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Vanatorul - ori braconier, ori stab de la Bucuresti

Date:

Apare vanatorul, care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns.
Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit, sau e un stab mare de la Bucuresti, care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.
Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghearele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere), "elibereaza" cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate, care se pare ca nu au murit, ci, cu nonsalanta, isi reiau firul vietii. Asemenea inchipuiri a unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre doi si sapte ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Alba ca Zapada" - auzi, Alba, si ea traieste in padure cu sapte barbati?!