LEUL SI OAIA

"Intr-o buna zi, un leu batran aflat in cautarea hranei, cand s-a apropiat de turma de oi, pur si simplu a ramas nauc – nu ii venea sa-si creada ochilor ! In mijlocul oilor se afla un leu tanar si viguros –si, ceea ce era si mai uimitor, oile nu se temeau de el. Leul, hotarat sa dezlege acest mister, uita complet de mancare si porni spre turma…insa, pe masura ce se apropia, devenea si mai confuz, pentru ca leul cel tanar alerga laolalta cu oile. In cele din urma l-a prins si l-a culcat la pamant. Leul cel tanar, speriat, a inceput sa planga si sa-l roage pe atacator sa-i dea drumul : "Te rog, nu ma ucide, lasa-ma sa ma duc la semenii mei !"
Insa leul cel batran l-a dus pana la marginea unui lac din apropiere - a carui apa era cristalina si netulburata – si l-a fortat sa-si priveasca reflectia pe luciul apei. In acel moment s-a produs subit o transformare totala si tanarul leu a racnit atat de puternic incat a rasunat intreaga vale. Pana atunci nu scosese nici un fel de raget, deoarece nu se credea cu nimic diferit de o oaie.
Atunci batranul leu i-a spus "Munca mea s-a incheiat ; acum totul depinde doar de tine. Vrei cumva sa te intorci la turma in care ai crescut ?
Leul cel tanar a ras si i-a raspuns : "Te rog sa ma ierti, dar pur si simplu uitasem cine sunt. Iti multumesc foarte mult ca m-ai ajutat sa-mi amintesc care este natura mea reala"
Aceasta minunata poveste orientala descrie exact situatia in care ne aflam, fiecare dintre noi.
Noi credem despre noi ca suntem oi intr-o stana, dar natura noastra reala este cea de lei in jungla.
Pamantul nu e un loc asemanator unei stane, ci unei jungle. Si daca o oaie se aventureaza in jungla o va sfarsi foarte repede. E ‘consumata’ imediat de o multime de pradatori.
Si exact asta li se intampla oamenilor in aceste vremuri. Tocmai pentru ca, fara sa stie, adopta mentalitatea si comportamentul oii, sunt efectiv ‘mancati’ de lumea exterioara.
Dar de un leu nu se atinge nimeni. Sau de un tigru. Prezenta lor vorbeste de la sine.
Oile traiesc in lumea lor – o lume ingradita, pazita de caini, in care sunt hranite, apoi puse sa produca bunuri pentru consum si, in cele din urma sfarsesc taiate.
Oamenii ce adopta acest comportament traiesc si ei in lumea lor – o lume plina de conflicte mentale si emotionale, in care se agita pentru supravietuirea zilnica si, in cele din urma, sfarsesc epuizati.
Dar exista, totusi, o uriasa deosebire intre oameni si oi.
O oaie nu se poate transforma in leu. Dar un om cu mentalitate si comportament de oaie se poate transforma intr-un om cu mentalitate si comportament de leu.
Intrebarea nu este daca doreste acest lucru. Cred ca toata lumea e convinsa ca e mai profitabil in viata sa fii leu (tigru) decat sa fii oaie. Avantajele efectiv se vad de la sine. Intrebarea este cum sa faca acest lucru, in termeni practici ?
In primul rand, trebuie sa intelegem ca atat oaia cat si leul se afla in interiorul nostru. Ele sunt, cum spuneam, mentalitati si comportamente care ne conduc inspre ceea ce suntem, ceea ce facem si ceea ce obtinem in fiecare zi a vietii noastre.
Trasaturile oii interioare (punctele noastre slabe, care ne saboteaza fiinta – ceea ce eu numesc ‘falsa identitate’) ar putea fi : emotiile si gandurile negative insotitoare pe care le exprimam (tristete, suparare, frica, furie, agresiune, nerabdare, aroganta, violenta, ingrijorare, lacomie, egoism, ura, inchidere fata de nou, lene, comoditate s.a.), comportamentele auto-destructive care ne slabesc sanatatea.
Trasaturile leului interior (punctele noastre forte, care ne ajuta fiinta – ceea ce eu numesc ‘adevarata identitate’) ar putea fi : emotiile pozitive (curaj, dreptate, relaxare, blandete, generozitate, sinceritate, creativitate, bunatate, iubire, rabdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, acceptare, intelegere, capacitatea de a crea si inspira s.a)., gandurile de deschidere catre cele mai noi descoperiri in ceea ce priveste omul si viata, comportamentele prin care ne ingrijim sanatatea.
Voltaire spunea : “Cea mai dificila batalie este cea cu tine insuti. Te afli in ambele tabere”. Adica prin noi se manifesta, in acelasi timp, si falsa identitate (oaia) si adevarata identitate (leul). Depinde de constientizarea acestui aspect si ‘incheierea unei aliante’, in mod constient, cu forta prietena. Altfel, in mod inconstient, dusmanii vor castiga lupta, facandu-ne sa ratam ocazii favorabile ale vietii.
Acum, in teorie, lucrurile ar trebui sa fie simple. Tot ce am avea de facut este sa transformam trasaturile oii in trasaturi ale leului. Dar se pare ca practic lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Oamenii au mari dificultati in a pune in aplicare ceea ce aproape toti inteleg bine la nivel teoretic.
De ce se intampla acest lucru ? Hai sa vedem ce ne spune intelepciunea indienilor americani, in aceasta privinta.
< Disperat, el merse la un vindecator, cel mai intelept om din sat.
«Cainele negru devine tot mai mare si mai feroce. Imi este teama ca el va ucide cainele alb ceea ce inseamna ca dragostea va muri in inima mea si astfel imi voi pierde curajul de razboinic. Ce sa fac ? »
Vindecatorul se gandi un moment si apoi spuse :
« Este simplu »
« Ce ? » intreba curajosul om
« Hraneste doar cainele alb.
Hraneste doar cainele alb. Centreaza-te pe iubire si nu pe frica. Opreste-te sa dai energie intunericului, gandurilor tematoare din capul tau, si hraneste doar ceea ce este pozitiv si adevarat, care sa te faca sa simti in suflet increzator si intreg ».>>
Intelegeti acum de ce, in practica, lucrurile nu stau chiar atat de simplu ?
Pentru ca ii hranim pe cei doi caini in acelasi timp. Hranim, in acelasi timp, si oaia (cainele negru, partea care ne saboteaza) si leul (cainele alb, partea care ne ajuta). Si, de regula, mai mult pe prima.
De ce facem asta ? Deoarece, chiar daca mental ajungem sa ne dam seama ca ceea ce facem nu este potrivit pentru noi, nu reusim sa ne desprindem, emotional vorbind, de acele comportamente care, desi de cele mai multe ori ne produc satisfactie pe moment, pe termen lung produc inevitabil suferinta.
Un exemplu simplu ? Toata lumea a cazut de acord, in teorie, ca fumatul, alcoolul, mancarurile grase, dulciurile, grijile (nu va mirati, sunt multi oameni care se simt bine facandu-si griji) produc, in timp, efecte daunatoare asupra sanatatii. Dar cati reusesc practic sa se elibereze de asemenea ‘dependente’ ? Poate numai cand le ajunge cutitul la os, cand ajung sa considere sanatatea (fizica, mentala, emotionala) pe termen lung ca fiind un beneficiu mai mare decat satisfactia pe termen scurt. Si, din pacate, viata e necrutatoare – pe fiecare dintre noi ne aduce in acest punct, mai devreme sau mai tarziu, demonstrandu-ne care ar trebui sa ne fie adevaratele valori. Daca am reusi sa intelegem asta cat mai de tineri, cata suferinta am scuti mai tarziu…. Ce ‘intorsaturi’ pozitive ar lua viata noastra, uneori chiar fara a ne da seama la inceput…. Dar, cine stie, niciodata nu e prea tarziu.
Si totusi, de ce nu putem sa ne eliberam simplu de aceste dependente (pentru ca toata lumea teoretic e de acord cu avantajele) ? Am vazut, ii hranim pe cei doi caini in acelasi timp si e usor de spus, “hraneste-l doar pe cel alb” cand practic nu te poti abtine sa nu-l hranesti si pe cel negru. Sa facem o calatorie in vechea Grecie si sa-l ascultam pe inteleptul filozof Socrate :
< Socrate il opri, spunandu-i : “Inainte de a-mi da informatia, te voi supune la un test in trei pasi. Primul pas : Ceea ce vrei sa-mi spui despre el este adevarat ?
Discipolul se fastaci : “Nu stiu daca este adevarat”.
Socrate il intreba : “Cum adica, nu stii sigur daca e adevarat ? Bine, atunci al doilea pas : Ceea ce vrei sa-mi spui despre el e de bine ?”
Discipolul ezita : „Nu prea e de bine“
Socrate ii spuse : „Deci nu stii nici daca e adevarat si nici nu e de bine. In regula, al treilea pas : Ceea ce vrei sa-mi spui, imi este de folos sa aflu ?“
Discipolul raspunse tremurand „Nu, nu cred….”
Atunci Socrate incheie : “Daca informatia nu este nici adevarata, nici de bine si nici nu-mi este de folos, atunci de ce vrei sa mi-o mai spui ?”
Iar discipolul se retrase, rusinat.>>
Acum vedeti de ce ? Pentru ca majoritatea ideilor pe care le avem despre viata, pe care le-am aflat si pe care le transmitem si noi altora (precum in exemplu), contin lucruri care nu sunt nici adevarate, nici de bine si nici nu ne sunt de folos, dar noi le acceptam “de-a gata”.
Cum am ajuns aici ? E simplu – aproape tot ceea ce ne compune pe noi, ganduri si emotii, mentalitati si comportamente, constructive sau destructive pentru noi, sunt preluate din exterior, invatate, fara a ne da seama, prin impregnare, imitare si copiere de la altii (parinti, rude, anturaj, scoala, societate). Aproape nimic nu este ‘al nostru’, trecut prin filtrul propriu, analizat, vazut daca ne este de folos si pastrat.
Cand am constientizat prima data acest adevar am fost extrem de frustrat. Cum au putut sa ma aduca in acesta stare ? De ce nu au stiut sa ma creasca astfel incat acum sa fiu si sa am ceea ce doresc ? De ce nu am stiut toate aceste informatii mai devreme, cu multi ani in urma ? Poate nu as mai fi facut ‘greselile’ care m-au adus aici. Poate nu as fi avut comportamente auto-destructive, fizic, mental, emotional, care au facut ca viata mea sa fie mai putin decat ar fi putut fi.
Apoi, mi-am dat seama ca frustrarea e inutila. Nici ei nu au stiut sa procedeze mai bine – parintii, scoala, societatea ne-au crescut asa cum au crezut ei ca e mai bine (cel putin parintii, rudele si prietenii, pentru ca le suntem dragi). Daca ar fi stiut mai multe, ne-ar fi crescut in alt fel. Ne-ar fi invatat de mici cum sa ne ferim de comportamente auto-destructive, pentru a nu ajunge sa suferim mai tarziu, cum multi dintre ei o fac. Ne-ar fi invatat cum sa ne cunoastem si sa ne iubim pe noi insine. Dar nu au stiut, asta e situatia, nu are rost sa dam vina pe cineva - asa au fost si ei invatati, la randul lor, de catre generatiile trecute, si tot asa, cine mai stie de cand. Mai bine sa le multumim pentru ca ne-au adus pana aici, indiferent care ar fi situatia noastra, si sa ne ocupam personal, de acum inainte, de noi. Poate ar fi intelept acum sa procedam precum Socrate si sa discernem ce anume sa lasam sa “intre“ in noi, imitand, in mod constient, mentalitati si comportamente ce vedem ca functioneaza la altii. De fapt, e singura solutie.
Ideea este sa nu ne plangem de mila. Sa intelegem aceasta realitate si sa vedem cum o putem schimba, tocmai pentru a ne crea viata asa cum ne dorim noi insine, in functiile de criteriile pe care le stabilim noi insine. Si niciodata nu e prea tarziu pentru a incepe. Indiferent de ceea ce am fost, am facut si am avut pana acum, fiecare dintre noi avem posibilitatea si puterea de a o lua de la capat si de a ne duce visele la indeplinire. Indiferent cate ocazii favorabile am pierdut pana acum, viata ne va oferi intotdeauna oportunitatea sa avansam din nou catre ceea ce dorim sa devenim.
Asta este ceea ce intelepciunea unei mame a invatat-o pe fiica sa....
< Mama ei o lua la bucatarie. Umplu trei vase cu apa si le puse pe fiecare la foc mare.
Curand apa a fiert. In primul vas a pus morcovi, in al 2-lea a pus oua si in al 3-lea a pus cafea.
Le-a lasat la fiert, fara sa spuna un cuvant. In cca. 20 minute ea a stins focul peste tot.
A scos afara morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a pus si cafeaua intr-un bol.
Intorcandu-se catre fiica ei, a intrebat-o: "Spune-mi, ce vezi ?"
"Morcovi, oua, cafea" spuse ea. Mama ei a impins-o mai aproape, rugand-o sa atinga morcovii.
Ea i-a atins, observand ca sunt moi.
Apoi, mama a rugat-o sa ia un ou si sa-l sparga. Dupa ce a inlaturat coaja, ea observa oul fiert tare.
In cele din urma, mama o ruga sa ia o gura de cafea. Fiica zambea, in timp ce gusta aroma deosebita a cafelei.
Apoi, fiica intreba: "Ce inseamna asta, mama?"
Mama ii spuse ca fiecare din aceste obiecte a suportat aceeasi adversitate: apa fiarta.
Fiecare a reactionat diferit. Morcovul a fost la inceput tare, dur si neinduplecat. Totusi, in apa fiarta el s-a inmuiat si a devenit slab.
Oul a fost fragil. Coaja lui subtire proteja lichidul interior, dar, dupa ce a stat in apa fiarta, interiorul sau s-a intarit. Boabele de cafea au fost unice, remarcabile. Dupa ce au stat in apa fiarta, ele au schimbat apa.
"Cine esti tu ?" isi intreba ea fiica. "Cand greutatile bat la usa ta, cum raspunzi ? Esti ca un morcov, ca un ou, sau ca o ceasca de cafea ?"
„Gandeste-te la urmatoarele : Cine sunt eu ? Sunt precum morcovul care pare tare, dar care prin durere si greutate se moleseste, devenind moale si pierzand puterea ?
Sunt precum oul care porneste cu o inima maleabila, dar care se schimba la caldura ? Am avut un spirit fluid, dar dupa o moarte a cuiva apropiat, dupa o greutate sau dupa alte incercari, am iesit intarit si puternic ? Arata coaja mea la fel, fiind inauntru mai inversunat si mai incapatanat, cu spirit ferm si inima tare ?
Sau sunt precum boabele de cafea ? Ele practic schimba apa fierbinte, circumstanta care aduce durere. Cand apa devine fierbinte, se parfumeaza . Daca esti precum boabele de cafea, atunci cand lucrurile merg cel mai rau, tu le faci bune si schimbi situatia din jurul tau. Cand clipa este cea mai intunecata si cand incercarile sunt cele mai grele, tu oare urci la un alt nivel ? Cum gestionezi adversitatile ?
Esti un morcov, un ou, sau un bob de cafea ?
Sa ai destula fericire, care sa te faca dulce, destule incercari, care sa te faca puternica, destule suparari, care sa te pastreze uman, si destula speranta, care sa te faca fericita.
Cei mai fericiti oameni nu au in mod necesar ce-i mai bun din toate. Ei doar scot maximum din tot ce le iese in cale. Viitorul cel mai stralucit va fi mereu bazat pe un trecut uitat; nu poti merge mai departe in viata pana ce nu lasi in urma greselile trecute si durerile inimii.
Cand te-ai nascut, plangeai si toata lumea din jurul tau radea. Traieste-ti viata asa incat, la sfarsit, tu sa fii cea care zambeste, cand toti din jurul tau plang.”>>
Extraordinara invatatura mamei. Ea ne arata ca avem in noi puterea de a alege ceea ce vrem sa fim, indiferent de ceea ce ni se intampla. Si in functie de ceea ce alegem sa fim, viata noastra poate fi un cosmar sau un miracol. Un miracol pe care sa-l daruim si altora, aratandu-le cine sunt ei cu adevarat.
Noi suntem cu adevarat leul, cainele alb, boabele de cafea – chiar daca, de cele mai multe ori, ne manifestam ca si oaia, cainele negru, morcovul. Si putem invata cum sa le scoatem pe primele la iveala, exprimand minunea a ceea ce suntem noi.
Exista oameni care privesc ceea ce se intampla in viata lor si in vietile altora, si se intreaba „De ce ?“
Si exista oameni (foarte putini, din pacate) care viseaza la lucruri care nu s-au mai intamplat niciodata si nu li se par posibile acum, dar se intreaba „De ce nu ?“
Si exista oameni, si mai putini, carora li se pare posibil sa devina ceea ce viseaza, si se intreaba „De ce nu eu ?“
Si exista oameni care incearca sa inteleaga profund aceste lucruri si se intreaba „De ce nu acum ?“
Cei care isi pun ultimele doua intrebari sunt cei mai castigati. Ei vor avea sansa sa invete lucrurile cu adevarat valoroase ale vietii pornind de la curiozitate, de la dorinta de a se adapta la noile informatii privind omul si viata. Este incredibila lipsa de informare a oamenilor in ceea ce priveste noile viziuni asupra vietii. Majoritatea traiesc conform unor idei vechi de zeci de ani, parand aproape incapabili de a face saltul, la nivel mental, si de a capata astfel puterea de a-si schimba vietile in bine. Ei sunt cei care, din pacate, vor invata de nevoie – si intotdeauna e mai greu sa repari decat sa previi.
Cum putem transforma oaia in leu, in interiorul nostru ? Primul pas pe care trebuie sa-l facem, si este aproape obligatoriu, este sa citim, sa ne hranim mintea. Sa acumulam informatii cat mai variate despre ceea ce suntem noi, despre modul in care ceea ce suntem in interior influenteaza ceea ce facem in exterior si rezultatele pe care le obtinem - pentru ca acesta este cel mai important lucru in viata. Aceste informatii, in timp, ne vor da puterea de a actiona efectiv. Este singurul mod realist in care ne putem atinge visele.
Traim niste vremuri extraordinare. Niciodata in ultimii 2.000 de ani nu a existat o deschidere atat de larga, nu am avut o cunoastere si o oportunitate atat de mare de a deveni constienti si de a ne schimba vietile. Sunt atat de multe informatii noi si valoroase care circula pe cale scrisa si vizuala, si vin din ce in ce mai multe ! Tot ce avem de facut este sa le accesam. Sa facem acest prim pas si vom intra intr-o lume pe care poate nici nu ne-o imaginam acum. O lume in care, pas cu pas, vom invata cum sa devenim lei. Si in care nimic nu va mai fi la fel ca inainte pentru noi.
Se spune ca ne nastem si crestem conditionati de mediul din jurul nostru (puiul de leu ratacit de mama sa care ajunge in stana) dar uneori se intampla sa apara altceva (leul batran) care ne da exact impulsul potrivit pentru a cunoaste cine suntem noi (lacul in care si-a vazut natura sa reala). Si pentru ca nimic nu e intamplator in univers, sper ca acest articol sa fi fost pentru multi acel ‘altceva’ care sa va determine macar sa va aplecati mai cu atentie asupra acestor lucruri. Si astfel sa faceti primul pas catre puterea de a va crea in mod constient o viata minunata ! ( Marius Stan )