O poveste "cardiologica" merita citita = )

INIMA TA

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa
Le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu
dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti
îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui
nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai
frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de
inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.
Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit,
el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea
inimii mele
Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si
întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios
sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima
puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina
de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care
nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile
straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.
Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta,
rani larg deschise, înca sângerânde.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti
oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat
privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe
când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as
schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe
inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o
bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da
în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în
inima mea.
Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini
colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc
de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am
daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb,
nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din
inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica
întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma
dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti
oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si
sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a
încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a
apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta
si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a
pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice
si a inima tânarului. Se potrivea, dar nu
perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era
mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum
dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si
au pornit împreuna la drum.
Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima
întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Perle

Jenny era o fetita dragalasa de cinci ani, cu ochii plini de lumina. Intr-o zi, cand, Jenny si mama ei mergeau sa achite nota de plata la bacanie, Jenny a vazut in vitrina unui magazin un colier de perle din plastic cu pretul de $2.50 Si-a dat seama ca isi doreste atat de mult colierul! Cand a intrebat-o pe mama ei daca nu i l-ar putea cumpara, mama i-a raspuns: “ Da, e un colier dragut, dar costa ingrozitor de mult. Sa-ti spun ceva. Am sa-ti cumpar colierul si cand ajungem acasa facem o lista de lucruri pe care le poti face ca sa platesti datoria pentru colier... Si apoi, de ziua ta bunica s-ar putea sa-ti dea o bancnota de un dolar! E bine?” Jenny a fost de acord si mama i-a cumparat colierul. Ea a lucrat din greu pentru a-si indeplini sarcinile in fiecare zi si, desigur, bunica i-a dat o bancnota de un dolar de ziua ei. In curand, Jenny a terminat de platit intreaga suma pentru perle. Cat de mult iubea Jenny acel colier! Le purta peste tot... la gradinita, in pat si cand iesea impreuna cu mama ei sa rezolve diferite treburi. Singurul loc unde nu le purta era sub dus. Mama ii spusese ca ii vor face gatul verde.

Jenny avea un tata foarte iubitor. De fiecare data cand Jenny mergea la culcare, tatal ei se ridica din fotoliul lui favorit si o insotea pe Jenny in dormitorul ei pentru a-i citi povestirea ei favorita. Intr-o seara, cand terminase povestea, tatal o intreba: “Jenny, ma iubesti?” “O, da, tati, stii ca te iubesc!”, raspunse fetita. “Bine, atunci da-mi perlele tale.” Jenny spuse: “O, tati, nu perlele mele! Dar pot sa ti-o dau pe Rosie, papusa mea favorita. O stii? Mi-ai dat-o anul trecut de ziua mea. Si pot sa-ti dau si serviciul ei de ceai. E bine?” Tatal spuse: “O, nu, draga mea, e bine asa.” O saruta incet pe obraz. “Noapte buna, mititico.” O saptamana mai tarziu, tatal ei o intreba inca odat? pe Jenny dup? ce terminase povestea “Ma iubesti?” “Da, tati, stii ca te iubesc.” “Atunci, da-mi perlele tale.” “O, tati, nu perlele mele. Dar pot sa ti-l dau pe Ribbons, calul meu de jucarie. Iti amintesti de el? E favoritul meu. Are coama asa de moale si poti sa te joci cu el si sa-i impletesti coama si toate celelalte. Pot sa ti-l dau pe Ribbons daca vrei, tati.” “O, nu, e mai bine asa”, spuse tatal ei, sarutandu-i din nou obrajii. “Dumnezeu sa te binecuvinteze, mititico. Vise placute.”

Cateva zile mai tarziu, cand tatal lui Jenny intra la ea in camera ca sa-i citeasca o poveste, Jenny statea pe pat si buzele ii tremurau. Isi intinse manuta spre tatal ei si spuse “Uite, tati”. Isi deschise mana si acolo era iubitul ei colier cu perle. Il lasa sa alunece in mana tatalui. Cu o mana, tatal ei primi perlele de plastic si cu cealalta scoase din buzunarul sau o cutie de catifea albastra. Inauntrul cutiei erau niste frumoase perle veritabile. El le avusese tot acel timp. Astepta doar ca Jenny sa renunte la lucrul ieftin ca sa-i poata da ceea ce era real.

Discutie intre doi embrioni

Orice asemanare cu personaje si discutii reale intre oameni e chiar extrem de neintamplatoare !

- Si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. O data cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in MAMA ? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

STUDENTUL STRALUCIT

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare:
"Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?"...
Un student a raspuns ferm: "Da!"
Profesorul a pus o noua intrebare: "Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e cel rau? "
Studentul nu a putut raspunde la aceasta supozitie, lasand profesorul sa concluzioneze ca el a "demonstrat" ca "credinta in Dumnezeu" este o poveste pentru copii, deci prea putin credibila.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare.
Studentul s-a ridicat in picioare si a intrebat: "D-le Profesor, starea de frig exista?"
"Bineinteles!", i-a raspuns profesorul. "Ce fel de intrebare este aceasta?", a continuat profesorul.... Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?
Proaspatul student raspunse: "De fapt, starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi a fost doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism."
Studentul continua : "Intunericul exista"?
"Bineinteles!" raspunse profesorul.
De aceasta data studentul zise: "Va inselati din nou, domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul de pe suprafata pe care ajunge ea. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina."
In sfarsit studentul il intreba pe profesor, "Domnule Profesor, exista raul absolut?"
Profesorul ii raspunde "Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului."
Studentul raspunse "Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu din inima omului."
Dupa toate acestea, profesorul si-a dat jos palaria si nu a mai spus nimic.

Acest tanar se numea ALBERT EINSTEIN.

SOLIDARITATE - POVESTE PENTRU PRIETENI

Un soricel tragea cu ochiul printr-o crapatura a zidului si a vazut taranul si nevasta deschizand un pachet. "Interesant de vazut ce mancare este in pachet" s-a gandit soricelul in sinea lui si s-a si s-a cutremurat vazand perechea scotand o capcana de soareci.
A iesit soricelul in curte si a inceput sa strige : "Este o capcana de soareci in casa, este o capcana de soareci !!!!!"
Gaina a cotcodacit, si-a ridicat capul si i-a zis: "Stimate soricel, eu stiu ca-i o nenorocire pentru tine, dar pentru mine nu are nici o importanta"
Soricelul s-a indreptat catre purcelul din curte, care i-a aratat simpatie si i-a spus: "imi pare asa de rau domnule soricel, dar nu este nimic de facut decat sa ma rog pentru tine"
Soricelul s-a indreptat spre vaca, dar ea l-a privit cu dispret:
"Poti sa crezi ca sunt in pericol, dar..."
Trist si speriat s-a intors soricelul acasa sa se descurce singur cu capcana de soareci.
Noaptea s-a auzit un clic, ca atunci cand se inchide o capcana de soareci. Nevasta taranului a sarit din pat sa vada ce s-a prins in capcana. In intuneric nu a vazut ca era coada unui sarpe otravitor ce s-a prins in aparat. Sarpele a muscat-o si ea a fost transportata la spital. A fost tratata si a revenit acasa cu temperatura mare. Toti stim ca cel mai bun tratament in caz de temperatura mare e o supa proaspata de gaina.
A luat taranul gaina si a taiat-o ca sa gateasca supa. Vecini si prieteni au venit sa viziteze bolnava si stateau cu ea cu schimbul. Ca sa-i hraneasca s-a vazut nevoit taranul sa taie porcul. Femeia era pe moarte si nu dupa mult timp a murit. Multi cunoscuti au venit, si pentru masa de dupa inmormantare a trebuit taranul sa taie vaca.

Morala:
Data viitoare cand veti auzi ca cineva are o problema si vi se va parea ca ea nu va atinge, amintiti-va ca atunci cand cel mai slab e amenintat, toti suntem in pericol!

LEUL SI OAIA

"Intr-o buna zi, un leu batran aflat in cautarea hranei, cand s-a apropiat de turma de oi, pur si simplu a ramas nauc – nu ii venea sa-si creada ochilor ! In mijlocul oilor se afla un leu tanar si viguros –si, ceea ce era si mai uimitor, oile nu se temeau de el. Leul, hotarat sa dezlege acest mister, uita complet de mancare si porni spre turma…insa, pe masura ce se apropia, devenea si mai confuz, pentru ca leul cel tanar alerga laolalta cu oile. In cele din urma l-a prins si l-a culcat la pamant. Leul cel tanar, speriat, a inceput sa planga si sa-l roage pe atacator sa-i dea drumul : "Te rog, nu ma ucide, lasa-ma sa ma duc la semenii mei !"
Insa leul cel batran l-a dus pana la marginea unui lac din apropiere - a carui apa era cristalina si netulburata – si l-a fortat sa-si priveasca reflectia pe luciul apei. In acel moment s-a produs subit o transformare totala si tanarul leu a racnit atat de puternic incat a rasunat intreaga vale. Pana atunci nu scosese nici un fel de raget, deoarece nu se credea cu nimic diferit de o oaie.
Atunci batranul leu i-a spus "Munca mea s-a incheiat ; acum totul depinde doar de tine. Vrei cumva sa te intorci la turma in care ai crescut ?
Leul cel tanar a ras si i-a raspuns : "Te rog sa ma ierti, dar pur si simplu uitasem cine sunt. Iti multumesc foarte mult ca m-ai ajutat sa-mi amintesc care este natura mea reala"
Aceasta minunata poveste orientala descrie exact situatia in care ne aflam, fiecare dintre noi.
Noi credem despre noi ca suntem oi intr-o stana, dar natura noastra reala este cea de lei in jungla.
Pamantul nu e un loc asemanator unei stane, ci unei jungle. Si daca o oaie se aventureaza in jungla o va sfarsi foarte repede. E ‘consumata’ imediat de o multime de pradatori.
Si exact asta li se intampla oamenilor in aceste vremuri. Tocmai pentru ca, fara sa stie, adopta mentalitatea si comportamentul oii, sunt efectiv ‘mancati’ de lumea exterioara.
Dar de un leu nu se atinge nimeni. Sau de un tigru. Prezenta lor vorbeste de la sine.
Oile traiesc in lumea lor – o lume ingradita, pazita de caini, in care sunt hranite, apoi puse sa produca bunuri pentru consum si, in cele din urma sfarsesc taiate.
Oamenii ce adopta acest comportament traiesc si ei in lumea lor – o lume plina de conflicte mentale si emotionale, in care se agita pentru supravietuirea zilnica si, in cele din urma, sfarsesc epuizati.
Dar exista, totusi, o uriasa deosebire intre oameni si oi.
O oaie nu se poate transforma in leu. Dar un om cu mentalitate si comportament de oaie se poate transforma intr-un om cu mentalitate si comportament de leu.
Intrebarea nu este daca doreste acest lucru. Cred ca toata lumea e convinsa ca e mai profitabil in viata sa fii leu (tigru) decat sa fii oaie. Avantajele efectiv se vad de la sine. Intrebarea este cum sa faca acest lucru, in termeni practici ?
In primul rand, trebuie sa intelegem ca atat oaia cat si leul se afla in interiorul nostru. Ele sunt, cum spuneam, mentalitati si comportamente care ne conduc inspre ceea ce suntem, ceea ce facem si ceea ce obtinem in fiecare zi a vietii noastre.
Trasaturile oii interioare (punctele noastre slabe, care ne saboteaza fiinta – ceea ce eu numesc ‘falsa identitate’) ar putea fi : emotiile si gandurile negative insotitoare pe care le exprimam (tristete, suparare, frica, furie, agresiune, nerabdare, aroganta, violenta, ingrijorare, lacomie, egoism, ura, inchidere fata de nou, lene, comoditate s.a.), comportamentele auto-destructive care ne slabesc sanatatea.
Trasaturile leului interior (punctele noastre forte, care ne ajuta fiinta – ceea ce eu numesc ‘adevarata identitate’) ar putea fi : emotiile pozitive (curaj, dreptate, relaxare, blandete, generozitate, sinceritate, creativitate, bunatate, iubire, rabdare, onoare, deschidere, cinste, compasiune, acceptare, intelegere, capacitatea de a crea si inspira s.a)., gandurile de deschidere catre cele mai noi descoperiri in ceea ce priveste omul si viata, comportamentele prin care ne ingrijim sanatatea.
Voltaire spunea : “Cea mai dificila batalie este cea cu tine insuti. Te afli in ambele tabere”. Adica prin noi se manifesta, in acelasi timp, si falsa identitate (oaia) si adevarata identitate (leul). Depinde de constientizarea acestui aspect si ‘incheierea unei aliante’, in mod constient, cu forta prietena. Altfel, in mod inconstient, dusmanii vor castiga lupta, facandu-ne sa ratam ocazii favorabile ale vietii.
Acum, in teorie, lucrurile ar trebui sa fie simple. Tot ce am avea de facut este sa transformam trasaturile oii in trasaturi ale leului. Dar se pare ca practic lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Oamenii au mari dificultati in a pune in aplicare ceea ce aproape toti inteleg bine la nivel teoretic.
De ce se intampla acest lucru ? Hai sa vedem ce ne spune intelepciunea indienilor americani, in aceasta privinta.
< Disperat, el merse la un vindecator, cel mai intelept om din sat.
«Cainele negru devine tot mai mare si mai feroce. Imi este teama ca el va ucide cainele alb ceea ce inseamna ca dragostea va muri in inima mea si astfel imi voi pierde curajul de razboinic. Ce sa fac ? »
Vindecatorul se gandi un moment si apoi spuse :
« Este simplu »
« Ce ? » intreba curajosul om
« Hraneste doar cainele alb.
Hraneste doar cainele alb. Centreaza-te pe iubire si nu pe frica. Opreste-te sa dai energie intunericului, gandurilor tematoare din capul tau, si hraneste doar ceea ce este pozitiv si adevarat, care sa te faca sa simti in suflet increzator si intreg ».>>
Intelegeti acum de ce, in practica, lucrurile nu stau chiar atat de simplu ?
Pentru ca ii hranim pe cei doi caini in acelasi timp. Hranim, in acelasi timp, si oaia (cainele negru, partea care ne saboteaza) si leul (cainele alb, partea care ne ajuta). Si, de regula, mai mult pe prima.
De ce facem asta ? Deoarece, chiar daca mental ajungem sa ne dam seama ca ceea ce facem nu este potrivit pentru noi, nu reusim sa ne desprindem, emotional vorbind, de acele comportamente care, desi de cele mai multe ori ne produc satisfactie pe moment, pe termen lung produc inevitabil suferinta.
Un exemplu simplu ? Toata lumea a cazut de acord, in teorie, ca fumatul, alcoolul, mancarurile grase, dulciurile, grijile (nu va mirati, sunt multi oameni care se simt bine facandu-si griji) produc, in timp, efecte daunatoare asupra sanatatii. Dar cati reusesc practic sa se elibereze de asemenea ‘dependente’ ? Poate numai cand le ajunge cutitul la os, cand ajung sa considere sanatatea (fizica, mentala, emotionala) pe termen lung ca fiind un beneficiu mai mare decat satisfactia pe termen scurt. Si, din pacate, viata e necrutatoare – pe fiecare dintre noi ne aduce in acest punct, mai devreme sau mai tarziu, demonstrandu-ne care ar trebui sa ne fie adevaratele valori. Daca am reusi sa intelegem asta cat mai de tineri, cata suferinta am scuti mai tarziu…. Ce ‘intorsaturi’ pozitive ar lua viata noastra, uneori chiar fara a ne da seama la inceput…. Dar, cine stie, niciodata nu e prea tarziu.
Si totusi, de ce nu putem sa ne eliberam simplu de aceste dependente (pentru ca toata lumea teoretic e de acord cu avantajele) ? Am vazut, ii hranim pe cei doi caini in acelasi timp si e usor de spus, “hraneste-l doar pe cel alb” cand practic nu te poti abtine sa nu-l hranesti si pe cel negru. Sa facem o calatorie in vechea Grecie si sa-l ascultam pe inteleptul filozof Socrate :
< Socrate il opri, spunandu-i : “Inainte de a-mi da informatia, te voi supune la un test in trei pasi. Primul pas : Ceea ce vrei sa-mi spui despre el este adevarat ?
Discipolul se fastaci : “Nu stiu daca este adevarat”.
Socrate il intreba : “Cum adica, nu stii sigur daca e adevarat ? Bine, atunci al doilea pas : Ceea ce vrei sa-mi spui despre el e de bine ?”
Discipolul ezita : „Nu prea e de bine“
Socrate ii spuse : „Deci nu stii nici daca e adevarat si nici nu e de bine. In regula, al treilea pas : Ceea ce vrei sa-mi spui, imi este de folos sa aflu ?“
Discipolul raspunse tremurand „Nu, nu cred….”
Atunci Socrate incheie : “Daca informatia nu este nici adevarata, nici de bine si nici nu-mi este de folos, atunci de ce vrei sa mi-o mai spui ?”
Iar discipolul se retrase, rusinat.>>
Acum vedeti de ce ? Pentru ca majoritatea ideilor pe care le avem despre viata, pe care le-am aflat si pe care le transmitem si noi altora (precum in exemplu), contin lucruri care nu sunt nici adevarate, nici de bine si nici nu ne sunt de folos, dar noi le acceptam “de-a gata”.
Cum am ajuns aici ? E simplu – aproape tot ceea ce ne compune pe noi, ganduri si emotii, mentalitati si comportamente, constructive sau destructive pentru noi, sunt preluate din exterior, invatate, fara a ne da seama, prin impregnare, imitare si copiere de la altii (parinti, rude, anturaj, scoala, societate). Aproape nimic nu este ‘al nostru’, trecut prin filtrul propriu, analizat, vazut daca ne este de folos si pastrat.
Cand am constientizat prima data acest adevar am fost extrem de frustrat. Cum au putut sa ma aduca in acesta stare ? De ce nu au stiut sa ma creasca astfel incat acum sa fiu si sa am ceea ce doresc ? De ce nu am stiut toate aceste informatii mai devreme, cu multi ani in urma ? Poate nu as mai fi facut ‘greselile’ care m-au adus aici. Poate nu as fi avut comportamente auto-destructive, fizic, mental, emotional, care au facut ca viata mea sa fie mai putin decat ar fi putut fi.
Apoi, mi-am dat seama ca frustrarea e inutila. Nici ei nu au stiut sa procedeze mai bine – parintii, scoala, societatea ne-au crescut asa cum au crezut ei ca e mai bine (cel putin parintii, rudele si prietenii, pentru ca le suntem dragi). Daca ar fi stiut mai multe, ne-ar fi crescut in alt fel. Ne-ar fi invatat de mici cum sa ne ferim de comportamente auto-destructive, pentru a nu ajunge sa suferim mai tarziu, cum multi dintre ei o fac. Ne-ar fi invatat cum sa ne cunoastem si sa ne iubim pe noi insine. Dar nu au stiut, asta e situatia, nu are rost sa dam vina pe cineva - asa au fost si ei invatati, la randul lor, de catre generatiile trecute, si tot asa, cine mai stie de cand. Mai bine sa le multumim pentru ca ne-au adus pana aici, indiferent care ar fi situatia noastra, si sa ne ocupam personal, de acum inainte, de noi. Poate ar fi intelept acum sa procedam precum Socrate si sa discernem ce anume sa lasam sa “intre“ in noi, imitand, in mod constient, mentalitati si comportamente ce vedem ca functioneaza la altii. De fapt, e singura solutie.
Ideea este sa nu ne plangem de mila. Sa intelegem aceasta realitate si sa vedem cum o putem schimba, tocmai pentru a ne crea viata asa cum ne dorim noi insine, in functiile de criteriile pe care le stabilim noi insine. Si niciodata nu e prea tarziu pentru a incepe. Indiferent de ceea ce am fost, am facut si am avut pana acum, fiecare dintre noi avem posibilitatea si puterea de a o lua de la capat si de a ne duce visele la indeplinire. Indiferent cate ocazii favorabile am pierdut pana acum, viata ne va oferi intotdeauna oportunitatea sa avansam din nou catre ceea ce dorim sa devenim.
Asta este ceea ce intelepciunea unei mame a invatat-o pe fiica sa....
< Mama ei o lua la bucatarie. Umplu trei vase cu apa si le puse pe fiecare la foc mare.
Curand apa a fiert. In primul vas a pus morcovi, in al 2-lea a pus oua si in al 3-lea a pus cafea.
Le-a lasat la fiert, fara sa spuna un cuvant. In cca. 20 minute ea a stins focul peste tot.
A scos afara morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a pus si cafeaua intr-un bol.
Intorcandu-se catre fiica ei, a intrebat-o: "Spune-mi, ce vezi ?"
"Morcovi, oua, cafea" spuse ea. Mama ei a impins-o mai aproape, rugand-o sa atinga morcovii.
Ea i-a atins, observand ca sunt moi.
Apoi, mama a rugat-o sa ia un ou si sa-l sparga. Dupa ce a inlaturat coaja, ea observa oul fiert tare.
In cele din urma, mama o ruga sa ia o gura de cafea. Fiica zambea, in timp ce gusta aroma deosebita a cafelei.
Apoi, fiica intreba: "Ce inseamna asta, mama?"
Mama ii spuse ca fiecare din aceste obiecte a suportat aceeasi adversitate: apa fiarta.
Fiecare a reactionat diferit. Morcovul a fost la inceput tare, dur si neinduplecat. Totusi, in apa fiarta el s-a inmuiat si a devenit slab.
Oul a fost fragil. Coaja lui subtire proteja lichidul interior, dar, dupa ce a stat in apa fiarta, interiorul sau s-a intarit. Boabele de cafea au fost unice, remarcabile. Dupa ce au stat in apa fiarta, ele au schimbat apa.
"Cine esti tu ?" isi intreba ea fiica. "Cand greutatile bat la usa ta, cum raspunzi ? Esti ca un morcov, ca un ou, sau ca o ceasca de cafea ?"
„Gandeste-te la urmatoarele : Cine sunt eu ? Sunt precum morcovul care pare tare, dar care prin durere si greutate se moleseste, devenind moale si pierzand puterea ?
Sunt precum oul care porneste cu o inima maleabila, dar care se schimba la caldura ? Am avut un spirit fluid, dar dupa o moarte a cuiva apropiat, dupa o greutate sau dupa alte incercari, am iesit intarit si puternic ? Arata coaja mea la fel, fiind inauntru mai inversunat si mai incapatanat, cu spirit ferm si inima tare ?
Sau sunt precum boabele de cafea ? Ele practic schimba apa fierbinte, circumstanta care aduce durere. Cand apa devine fierbinte, se parfumeaza . Daca esti precum boabele de cafea, atunci cand lucrurile merg cel mai rau, tu le faci bune si schimbi situatia din jurul tau. Cand clipa este cea mai intunecata si cand incercarile sunt cele mai grele, tu oare urci la un alt nivel ? Cum gestionezi adversitatile ?
Esti un morcov, un ou, sau un bob de cafea ?
Sa ai destula fericire, care sa te faca dulce, destule incercari, care sa te faca puternica, destule suparari, care sa te pastreze uman, si destula speranta, care sa te faca fericita.
Cei mai fericiti oameni nu au in mod necesar ce-i mai bun din toate. Ei doar scot maximum din tot ce le iese in cale. Viitorul cel mai stralucit va fi mereu bazat pe un trecut uitat; nu poti merge mai departe in viata pana ce nu lasi in urma greselile trecute si durerile inimii.
Cand te-ai nascut, plangeai si toata lumea din jurul tau radea. Traieste-ti viata asa incat, la sfarsit, tu sa fii cea care zambeste, cand toti din jurul tau plang.”>>
Extraordinara invatatura mamei. Ea ne arata ca avem in noi puterea de a alege ceea ce vrem sa fim, indiferent de ceea ce ni se intampla. Si in functie de ceea ce alegem sa fim, viata noastra poate fi un cosmar sau un miracol. Un miracol pe care sa-l daruim si altora, aratandu-le cine sunt ei cu adevarat.
Noi suntem cu adevarat leul, cainele alb, boabele de cafea – chiar daca, de cele mai multe ori, ne manifestam ca si oaia, cainele negru, morcovul. Si putem invata cum sa le scoatem pe primele la iveala, exprimand minunea a ceea ce suntem noi.
Exista oameni care privesc ceea ce se intampla in viata lor si in vietile altora, si se intreaba „De ce ?“
Si exista oameni (foarte putini, din pacate) care viseaza la lucruri care nu s-au mai intamplat niciodata si nu li se par posibile acum, dar se intreaba „De ce nu ?“
Si exista oameni, si mai putini, carora li se pare posibil sa devina ceea ce viseaza, si se intreaba „De ce nu eu ?“
Si exista oameni care incearca sa inteleaga profund aceste lucruri si se intreaba „De ce nu acum ?“
Cei care isi pun ultimele doua intrebari sunt cei mai castigati. Ei vor avea sansa sa invete lucrurile cu adevarat valoroase ale vietii pornind de la curiozitate, de la dorinta de a se adapta la noile informatii privind omul si viata. Este incredibila lipsa de informare a oamenilor in ceea ce priveste noile viziuni asupra vietii. Majoritatea traiesc conform unor idei vechi de zeci de ani, parand aproape incapabili de a face saltul, la nivel mental, si de a capata astfel puterea de a-si schimba vietile in bine. Ei sunt cei care, din pacate, vor invata de nevoie – si intotdeauna e mai greu sa repari decat sa previi.
Cum putem transforma oaia in leu, in interiorul nostru ? Primul pas pe care trebuie sa-l facem, si este aproape obligatoriu, este sa citim, sa ne hranim mintea. Sa acumulam informatii cat mai variate despre ceea ce suntem noi, despre modul in care ceea ce suntem in interior influenteaza ceea ce facem in exterior si rezultatele pe care le obtinem - pentru ca acesta este cel mai important lucru in viata. Aceste informatii, in timp, ne vor da puterea de a actiona efectiv. Este singurul mod realist in care ne putem atinge visele.
Traim niste vremuri extraordinare. Niciodata in ultimii 2.000 de ani nu a existat o deschidere atat de larga, nu am avut o cunoastere si o oportunitate atat de mare de a deveni constienti si de a ne schimba vietile. Sunt atat de multe informatii noi si valoroase care circula pe cale scrisa si vizuala, si vin din ce in ce mai multe ! Tot ce avem de facut este sa le accesam. Sa facem acest prim pas si vom intra intr-o lume pe care poate nici nu ne-o imaginam acum. O lume in care, pas cu pas, vom invata cum sa devenim lei. Si in care nimic nu va mai fi la fel ca inainte pentru noi.
Se spune ca ne nastem si crestem conditionati de mediul din jurul nostru (puiul de leu ratacit de mama sa care ajunge in stana) dar uneori se intampla sa apara altceva (leul batran) care ne da exact impulsul potrivit pentru a cunoaste cine suntem noi (lacul in care si-a vazut natura sa reala). Si pentru ca nimic nu e intamplator in univers, sper ca acest articol sa fi fost pentru multi acel ‘altceva’ care sa va determine macar sa va aplecati mai cu atentie asupra acestor lucruri. Si astfel sa faceti primul pas catre puterea de a va crea in mod constient o viata minunata ! ( Marius Stan )

INELUL

- Vin la dumneata, invatatorule, pentru ca ma simt atat de mic, nebagat in seama, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Toti imi spun ca nu fac nici cat o ceaaã degerata, ca sunt neindemanatic si batut in cap. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sã fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o micã pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- Aaa…incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur, ca unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Doar un mosneag ii dodoni sfãtos, explicandu-i cat de scump este un ban de aur si cã nu poate sã obtinã un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten ! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul !
Flacaul incaleca si pleca in goana…
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur ?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degrabã, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invãtat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi.

PRINCIPIILE NARCISELOR GALBENE

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna "Mama, trebuie sa vezi narcisele galbene inainte ca ele sa se ofileasca".
Eu doream acest lucru, dar era un drum de 2 ore cu masina de la Laguna la lacul Varful Sagetii.

Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi sosi joia viitoare.
Joia urmatoare, dintr-odata timpul s-a racit si a plouat. Dar eu am promis, asa ca am mers acolo. Cand in sfarsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si nepotii mei am spus " Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri, cu exceptia ta si a acestor copii".

Fiica mea a zambit si, cu mult calm, a spus: "Noi conducem pe vremea asta, mama".
"Ei bine, nu ma duci tu pe mine in strada, pana nu se face timp frumos si, atunci cand voi iesi, o voi face ca sa ma intorc acasa". Am crezut ca am fost destul de convingatoare.
"Sper insa ca ma vei duce la garaj, ca sa-mi ridic masina mea", a spus ea. "Cat de departe trebuie sa mergem?"
"Cateva blocuri."
Carolyn a spus; "O sa conduc eu. Eu sunt deprinsa cu asta." Dupa cateva minute, am intrebat-o:
"Unde mergem ? Asta nu e drumul spre garaj."
"Mergem spre narcisele galbene". Carolyn a zambit .
"Carolyn" am spus eu cu asprime in glas "te rog, intoarce".
"Stai linistita, mama. Tu nu te vei ierta niciodata daca pierzi aceasta experienta." Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana "Gradina narciselor galbene".
Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si, cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire.
Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui.
Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz- portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.

"Dar cine a facut asta?" am intrebat-o pe Carolyn. "O femeie."- mi-a raspuns ea. „Locuieste pe proprietate. Aceea este casa ei." Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre casa. Pe un zid am vazut un poster. "Raspunsuri la intrebarile care stiu ca te intereseaza"- era titlul.
Primul raspuns era un simplu "50.000 bulbi".

Al doilea raspuns era " Cate unul, pus pe rand, de catre o singura femeie". A fost nevoie de doua maini, doua picioare si putin creier".
Al treilea raspuns era "Am inceput in 1958".

Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene.

Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gandit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, in timp - creand propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai marete principii ale slavirii si evolutiei.
Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
"Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel", am recunoscut eu. "Cate as fi putut eu realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani sa-l ating, ´plantand cate un singur bulb o data´. Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!"
Fiica mea mi-a spus mesajul acelei zilei in stilul ei direct:
"Incepe de maine" a spus ea. "Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut. Modul de a face dintr-o "lectie" o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi "Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?"

Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori; vom avea un copil; apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cand ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza....
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori; cand vom avea o masina noua; cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.

Fericirea este calea .Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ..... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti......
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg.-
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana mori.

Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie. Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.

HARTIA AURIE DE IMPACHETAT

Povestea spune ca in urma cu un numar de ani un om si-a pedepsit fetita in varsta de 5 ani pentru ca a risipit o hartie aurie de impachetat foarte scumpa.
Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cand a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.
Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunand: "Acesta este pentru tine, taticule". Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cand vazu ca, de fapt, cutia era goala.
El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea sarutari pana cand s-a umplut."
Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si a rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta fetita a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si de cate ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.
Intr-un adevarat sens, fiecare dintre noi, ca si oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decat asta.

Prietenii sunt ca ingerii care te ridica pe picioarele tale, atunci cand ai probleme sa-ti aduci aminte tu insuti sa zbori!

GABRIEL GARCIA MARQUEZ

"UN GENIU ISI IA RAMAS BUN"

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.
Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

UN SIMPLU GEST

Poveste adevarata

Intr-o zi, cand eram boboc la liceu, am vazut un coleg plecand pe drumul de la scoala spre casa. Numele lui era Kyle. Parea ca isi cara toate cartile cu el. Ma gandeam: "De ce si-ar cara cineva acasa toate cartile ? Trebuie sa fie un tocilar."

Aveam planuri pentru intreg weekend-ul (petreceri si jocuri de fotbal cu prietenii), astfel incat am ridicat din umeri si mi-am vazut de drumul meu.

Mergand, am vazut o ceata de vlajgani alergand spre el. Au fugit spre el, i-au lovit maldarul de carti si l-au imbrancit, iar el a cazut in noroi. I-au sarit ochelarii pe care i-am vazut aterizand in iarba la cativa metri mai departe de el. A privit in sus si atunci am vazut acea tristete teribila din ochii sai.

Mi s-a facut mila. M-am indreptat rapid spre el si in timp ce bajbaia dupa ochelari i-am vazut o lacrima alunecandu-i din ochi. Inmanandu-i ochelarii i-am spus : "Indivizii aceia sunt niste nenorociti. Ar trebui sa-si vada de-ale lor." M-a privit si mi-a spus "Multumesc." Avea un zambet mare pe fata. Era unul din acele zambete care arata o recunostinta reala.

L-am ajutat sa-si adune cartile si l-am intrebat unde locuieste. S-a dovedit ca locuia langa mine, asa ca l-am intrebat cum de nu l-am mai vazut niciodata. Mi-a spus ca a urmat o scoala particulara pana acum.

Nu ma mai imprietenisem cu nimeni care sa fi urmat o scoala particulara. Am vorbit tot drumul spre casa in timp ce l-am ajutat sa care o parte din carti. S-a dovedit a fi un tip tare de treaba. L-am intrebat daca ar dori sa joace fotbal cu mine si prietenii mei. A raspuns afirmativ. Am fost alaturi tot weekend-ul si pe masura ce-l cunosteam mai bine imi placea tot mai mult. Prietenii mei simteau la fel.

A venit si ziua de luni si l-am vazut pe Kyle carandu-si din nou maldarul de carti. L-am oprit si i-am spus : "Baiete, ai sa-ti faci niste muschi grozavi daca le tot cari zilnic !" A ras doar si mi-a dat jumatate din ele.

In cei patru ani care au urmat Kyle si cu mine am devenit prieteni buni. Cand eram in ultimul an am inceput sa ne gandim la facultate. Kyle s-a decis sa mearga la Georgetown, iar eu la Duke. Stiam ca vom ramane mereu prieteni si ca distanta nu va fi o problema. El urma sa fie doctor iar eu sportiv.

Kyle era oratorul clasei. Il tachinam mereu ca este un tocilar. Trebuia sa pregateasca un discurs pentru absolvire. Eram foarte fericit ca nu eram eu acela care trebuia sa ma ridic si sa vorbesc in fata tuturor.

In ziua absolvirii l-am vazut pe Kyle. Arata grozav. Era unul din acei tipi care s-au regasit cu adevarat pe sine in timpul liceului. Se maturizase si chiar ii statea bine cu ochelari. Avea mai multe intalniri decat mine si toate fetele il placeau. Cateodata deveneam chiar gelos. Azi era una din acele zile.

Am vazut ca era emotionat in legatura cu discursul sau. Asa ca l-am tras mai in spate si i-am spus: "Hei, domnule, vei fi minunat !" El s-a uitat la mine cu una din acele priviri recunoscatoare si a zambit. "Multumesc," a spus.

Cand trebuia sa intervina, si-a dres glasul si a inceput. "Momentul absolvirii este unul in care multumesti tuturor celor care te-au ajutat in toti acesti patru ani: parinti, profesori, frati, antrenori ... dar mai ales prietenilor. Vreau sa va spun ca a fi prietenul cuiva este cel mai frumos dar pe care il poti oferi. Va voi spune o poveste. "

Mi-am privit prietenul, nevenindu-mi sa cred ca istoriseste povestea primei zile in care ne-am intalnit. A marturisit ca planuise sa se sinucida in acel weekend. A povestit cum si-a curatat vestiarul pentru ca mama lui sa nu trebuiasca s-o faca mai tarziu si cum isi cara toate lucrurile acasa. M-a privit adanc si mi-a zambit scurt.

"Din fericire, am fost salvat. Prietenul meu m-a salvat de la acest gest teribil."

Multimea asculta cu respiratia taiata cum acest tanar popular isi povestea momentul sau de slabiciune. I-am vazut pe mama si pe tatal sau care ma priveau cu acelasi zambet recunoscator. Pana in acel moment nu realizasem profunzimea a ceea ce facusem..

Nu subestimati niciodata puterea actiunilor dumneavoastra. Cu totii avem un impact asupra celorlalte persoane. Cu un mic gest putem schimba viata cuiva. Nu exista inceput sau sfarsit pentru aceasta. Ieri este istorie. Maine e un mister. Iar ziua de azi este un cadou.

10 LUCRURI PE CARE AR TREBUI SA LE AI IN MINTE

1. Oricine se poate enerva, asta este foarte usor. Dar sa te enervezi
pe persoana care trebuie, in momentul care trebuie, din motivul care
trebuie si in felul in care trebuie, asta nu este deloc usor.

2.Tinteste intotdeauna spre luna. Chiar daca nu vei nimeri, vei fi
printre stele.

3. O scurta lectie de relatii interumane:
- Cele mai importante 6 expresii si cuvinte intr-o relatie: "Recunosc
ca am gresit.", "Ai facut o treaba buna.", "Care e parerea ta?", "Te rog",
"Multumesc", "Noi".
- Cel mai putin important cuvant intr-o relatie: "Eu".

4. Multi ar vrea sa mearga alaturi de tine in masina ta luxoasa, dar
ceea ce-ti trebuie este cineva care sa fie dispus sa ia autobuzul alaturi de
tine cand masina ta se strica.

5. Ai grija la gandurile tale, pentru ca ele devin cuvinte. Ai grija la
cuvintele pe care le rostesti, pentru ca ele se transforma in actiuni. Ai
grija la actiunile pe care le intreprinzi, pentru ca acestea devin
obiceiuri. Ai grija la obiceiuri, pentru ca acestea iti formeza caracterul.
Ai grija la caracter, pentru ca acesta devine destinul tau.

6. Daca eu am un LEU si tu ai un LEU si facem schimb intre noi, fiecare
va avea in continuare tot cate un LEU.
Dar daca eu am o idee si tu ai o idee si ni le impartasim unul altuia,
atunci fiecare va avea cate doua idei.

7. Daca te crezi infrant, atunci vei fi infrant. Daca nu crezi in tine,
atunci nu vei avea niciodata incredere. Daca iti place sa castigi, dar nu
crezi ca ai putea, atunci nu o sa poti invinge. Batalia vietii nu este
castigata intotdeauna de cel mai puternic, dar mai devreme sau mai tarziu
cei care castiga sunt cei care cred ca o pot face.

8. Despre optimism:
-Fii atat de puternic, incat nimic sa nu iti poata strica linistea
sufleteasca.
-Vorbeste despre sanatate, fericire si prosperitate fiecarei persoane
pe care o intalnesti.
-Fa in asa fel incat fiecare dintre prietenii tai sa se simta special.
-Priveste partea buna a oricarei situatii.
-Fii fericit pentru succesele celorlalti asa cum esti si pentru
propriile succese.
-Uita greselile trecutului si mizeaza pe realizarile viitorului.
-Zambeste tuturor.
-Petrece atat de mult timp transformandu-te pe tine insuti, incat sa nu
iti mai ramana timp sa ii critici pe altii.
-Fii prea matur pentru a te ingrijora si prea nobil pentru a te enerva.

9. Singurul loc in care vei gasi succes inainte de munca este doar in
dictionarul englezesc. (success – work)

10. Nu profita niciodata de suferinta altuia.

CELE MAI FRUMOASE MOMENTE ALE VIETII

Cele mai frumoase momente ale vietii

1. sa te indragostesti;
2. sa razi pana te doare burta;
3. sa nu gasesti un teanc de facturi cand te intorci din vacanta;
4. sa mergi intr-un loc unde gasesti peisaje superbe;
5. sa-ti asculti cantecul favorit la radio;
6. sa adormi ascultand sunetul ploii;
7. sa iesi de sub dus si sa te acoperi cu un prosop cald;
8. sa reusesti la ultimul examen;
9. sa iei parte la o discutie interesanta;
10. sa gasesti bani intr-o pereche de pantaloni pe care nu ai mai purtat-o de mult timp;
11. sa razi de tine;
12. sa te relaxezi printre prieteni;
13. sa razi fara vreun motiv anume;
14. sa te trezesti in mijlocul noptii si sa-ti dai seama ca mai ai cateva ore bune de somn;
15. sa auzi, din intamplare cum te vorbeste cineva de bine;
16. sa privesti un apus de soare;
17. sa asculti o melodie care-ti aduce aminte de o persoana speciala din viata ta;
18. sa primesti si sa dai primul sarut;
19. sa te distrezi cu prietenii;
20. sa vezi fericite persoanele la care tii;
21. sa porti lantisorul persoanei iubite si inca sa-i simti parfumul;
22. sa vizitezi un prieten pe care nu l-ai mai vazut de mult si sa simti ca nu s-a schimbat nimic;
23. sa simti placere in stomac cand vezi persoana speciala din viata ta;
24. sa stii ca esti iubit;

"Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine cand ii chemi in momentele frumoase ale vietii si in cele rele.... cand vin nechemati."

Evolutia medicinei

2000 BC "Ia, mananca radacinile astea!"
1000 AD "Radacinile astea sunt pagane, spune o rugaciune!"
1850 AD "Rugaciunea asta e o superstitie, bea mai bine potiunea asta!"
1890 AD "Potiunea aia e leac babesc, face rau, inghite pilula asta"
1985 AD "Pilula aia e ineficienta, ia un antibiotic!"
2000 AD "Antibioticul ala e toxic, mai bine mananca radacinile astea..."

Sfanta Maria

Miracolul de-a nu avea nicio durere.

Sarbatoarea Sfintei Maria, care tocmai s-a scurs, ne apropie de ceea ce este miraculos si - fie ca vrem sau nu - reactiveaza in noi amintirea miracolului care este "nasterea". Maica Domnului ne reintoarce, insa, la esenta feminina a Universului, la mitul "mamei sfinte" si la miracol, la sfintenia si maretia fiecarei clipe a vietii noastre. Ne amintim, insa, ca miracolul se afla in respiratia noastra si ne amintim de prezenta sa continua prin frumusetea sarbatorilor in care ne regasim esenta. La orice colt de straduta, pe cer, pe tarina, sub apa si peste inaltimile somptuoase ale muntilor pluteste, adesea, semnul marunt sau semnul fastuos al miracolului. Nevoia noastra de miracol este la fel de puternica si de mare pe cit este nevoia de a bea apa sau aceea de a iubi. Fara zvicnirea fericita a miracolului, omul pierde reperele adinc incrustate in sufletul sau, adica speranta de a atinge necunoscutul. In toate vremurile, miracolul ne-a insotit, a facut parte din viata noastra, din noi insine. Miracolul nu este doar pentru alesi, nu este altceva decit acel dram de senzational, care ne indeamna sa speram, sa credem, sa visam si sa asteptam atingerea necunoscutului. Miracolul nu se intimpla doar atunci cind un bolnav se vindeca de cancer sau cind un orb incepe sa vada. Nu este miraculos sa te intorci din morti, nici sa citesti in cartea deschisa a naturii semnul salvarii de la moarte a unei multimi. Miraculos este tot ce ne inconjoara. Intr-o mica floare, ce-si deschide petalele dimineata sau si le inchide la apusul soarelui. In forma complicata a unei pietre si in desisul tulburator al padurii, in culorile fericite ale curcubeului se ascunde miraculosul, pe care atit il asteptam si-l cautam in departari fara sens.

Miracolul de-a putea sa misti mina o data cu gindul

Este de ajuns sa ne privim propria mina, ale carei miscari urmeaza un ceva bizar si atit de obisnuit, un gind ce n-a fost exprimat sau doar energia acestui gind. Mina face ceea ce gindeste mintea in acelasi timp in care gindul s-a produs. Este un miracol in aceasta miscare si un miracol sintem noi insine. Cu toate acestea, ne postam in fata vietii, mereu descurajati si deznadajduiti, nadusiti si plini de amaraciune. Vrem sa se faca un miracol cind iubim sau cind urim, ne fringem miinile in fata unor lipsuri imaginare si ne rasucim energia sufletului pina ce nu mai avem vlaga sa stam in fata miracolului de "a fi", cu veneratia pe care o avem in fata unui teribil fapt artistic! Nu mai stim sa ne apreciem creatorul pentru ca nici pe noi insine sa nu ne mai cunoastem ca miracol al acestei vieti. Si, intr-o zi, ajungem sa simtim ce miracol este simplul fapt de a nu fi asaltat si chinuit de o durere de masele, de exemplu! Ce miracol sa nu ai nicio durere, sa fii sanatos. De-a dreptul miraculos devine mersul nostru si nu stim asta decit daca ne rupem piciorul! Ce miracol este sa miscam miinile, dar nu-l vedem decit atunci cind miscarea ei este imposibila! Miraculos devine tot ce nu avem. Si, cind avem, devine miraculos altceva ce am putea avea. Asa se face ca sarim peste fiecare miracol, peste maretia si spectaculosul ascuns in tot ce-i obisnuit, cotidian, aproape, pentru a aspira catre ceva prea indepartat pentru a-l putea atinge vreodata. A nu avea nicio durere fizica este un miracol. A naste, a visa, a ride, a te misca, a atinge, a simti iubirea, a cinta. Iata cite miracole sed de-a lungul fiecarei clipe a vietii noastre, dar nu avem curajul sa le privim in ochi si sa le intelegem limbajul abstract. Noi vrem vindecari miraculoase, deci vrem o continua existenta a lui Iisus Hristos in aceasta corvoada a alergarilor moderne, in care nu mai avem timp sa vedem miezul intimplarilor si esenta fermecata a vietii noastre.
Miracol este respiratia si miracol este firul de iarba. Simplul fapt de a respira ramine in eternitate, ca un semn al celui mai mare miracol: viata. De ce sa alergam atunci spre atitea alte colturi ale lumii, insetati de miracol sau scirbiti de inocenta celor ce pun prea mare pret pe el?
Miracolul este generos, caci el ne apartine tuturor si se afla mult prea aproape, prea lipit de respiratia noastra pentru a-l vedea si a-l trai cum se cuvine. Miracolul este tot ce-i obisnuit; prin aceasta devine fascinant si tulburator. Pentru a-l cunoaste, trebuie doar sa privim.

Maria Timuc http://www.7plus.ro/?arhiva=17/08/2006&id=4722

Scufita Rosie si Depturile Omului

O biata fetita marginalizata si persecutata sa mearga sa duca mancare unei batrane prea comode ca sa gateasca.

Bunica, o baba zgarcita care isi pazeste avutul.

Lupul, bataia de joc a creatorilor de basme.

Date:

Scufita Rosie este fetita cuminte.
Analiza: Din start ne dam seama ca este vorba despre o minora de care copiii, in rautatea lor, si-au batut joc cu aceasta porecla, probabil din cauza unei caciulite rosii crosetate de mamica ei, pe care fetita o poarta des, din pricina unei sensibilitati fizice la frig in regiunea craniului. Asadar, avem de-a face cu o bolnava marginalizata si descurajata de societatea din jurul ei.
Date: Scufita merge zi de zi cu cosuletul cu mancare la bunicuta, care sta in padure.
Analiza: Nicio bunica normala nu locuieste in padure. Singura explicatie este ca aceasta a primit in urma retrocedarilor cateva hectare de teren impadurit. Este stiut faptul ca taranii nu se gandesc mult sa prade padurea de lemne, mai ales inainte de venirea iernii. Deci, aceasta bunica este o scorpie zgarcita care si-a facut casa in padure (oare nu tot din lemn taiat fara aprobare de la ocolul silvic?) si sta acolo sa-si pazeasca avutul.
Teoria ca este vorba de o baba ticaloasa se verifica prin faptul ca, in loc sa plateasca un serviciu de livrare la domiciliu a hranei, a silit-o pe nepoata ei (o fiinta neajutorata si bolnava) sa faca zilnic naveta din oras in padure, fara sa-i pese de pericolele la care o expune pe biata fata.
Date: Scufita Rosie se intalneste cu lupul, care o descoase in privinta drumului ei.
Analiza: Deja intram intr-o zona a fanteziei bolnave. Una la mana ca in Romania lupi mai sunt foarte putini, doi la mana ca se feresc de om ca de dracu’, iar trei la mana nu vorbesc, si chiar de ar face-o, ar intreba unde gasesc ceva de mancare.
Singura explicatie este ca Scufita Rosie s-a uitat atat de mult la Animal Planet incat cunoaste obiceiurile lupilor si le poate intelege scheunaturile.
Date: Lupul o ia inaintea Scufitei, care se opreste la cules de flori, isi preface vocea, intra la bunica si o inghite.
Analiza: Nu mai stam sa analizam faptul ca multe flori prin padure nu-s, numai in luminis. Dar trebuie spus ca nu e frumos sa inveti copiii ca e in regula ca, atunci cand ai o treaba de facut, sa te opresti la cules flori fara sa stii daca nu-s cumva specii protejate si, in consecinta, pe cale de disparitie. Lupul, in schimb, pare un personaj menit sa fie bataia de joc a creatorilor de basme. Daca citim si "Cei trei purcelusi" sau "Capra cu trei iezi", observam un model bine definit. Lupul este un individ manat de dorinta perpetua de a navali in casele oamenilor. Foloseste toate tertipurile: imita voci si, daca nu-i iese, vadit frustrat, face casa praf.
Date: Lupul ia hainele bunicii pe el, se pune in pat, unde il gaseste Scufita Rosie. O ademeneste prin vorbe sirete sa se apropie si o inghite si pe ea.
Analiza: Asta intrece orice rusine. Sa-l dea pe lup drept travestit, ei asta inca nu am mai auzit! Ce fel de minte bolnava poate spune la copii asa porcarii? Iar dialogul purtat cu Scufita e plin de aluzii sexuale: toate la lup sunt mari, urechile, labele, dintii, si mai ce?! Iar el raspunde invariabil cu minciuni menite sa o aduca pe Scufita in pat langa el. De aici deducem: corupere de minori si perversiuni sexuale!

Ce retin copiii nostri

Concluzie:

Lupul este comis-voiajorul actual. Bunica musca momeala si-i da drumul. Iata cum este prezentata imaginea unei persoane in varsta: o senila care nu stie sa faca deosebirea intre un urlet de lup si glasul propriei nepoate. Cu aceasta imagine vor ramane copiii nostri.

Vanatorul - ori braconier, ori stab de la Bucuresti

Date:

Apare vanatorul, care impusca lupul si le elibereaza pe Scufita Rosie si bunica.
Analiza: Ce cauta vanatorul in casa bunicii? Doar daca n-a venit cu gand ascuns.
Apoi ce cauta la vanatoare de lupi pe proprietate privata? Din doua una: sau e un braconier nenorocit, sau e un stab mare de la Bucuresti, care plateste sume imense doar pentru satisfacerea nevoilor sale sadice. In oricare dintre variante, ar trebui sa fie infierat de creatorul basmului si nicidecum glorificat pentru fapta sa mareata.
Finalul povestii este sinistru: lupul zbatandu-se in ghearele mortii (si ne mai intrebam de ce avem copii dereglati din toate punctele de vedere), "elibereaza" cele doua femei. Adica avem oroarea sa asistam la aparitia a doua fapturi partial digerate, care se pare ca nu au murit, ci, cu nonsalanta, isi reiau firul vietii. Asemenea inchipuiri a unei minti bolnave se servesc zilnic copiilor intre doi si sapte ani. Nici nu mai vorbesc despre marea oroare a literaturii mondiale: "Alba ca Zapada" - auzi, Alba, si ea traieste in padure cu sapte barbati?!

Basme

Scufita Rosie.
O fetita de varsta neprecizata,aflata se pare in pragul pubertatii,se imbraca ostentativ in rosu,cu o fustita dincolo de intelesu cuvantului sexy,si pleaca la bunica ei pentru a-i aduce bunatati care costa mult.Drumul ei trece prin padure,loc in care il ispiteste pe un biet lup disponibilizat.Acesta manat de greutatile tranzitiei decide ca e momentul sa faca o glumita nevionovata si ,mai iute de picior ,ajunge inaintea Scufitei la bunicuta,o inghite si se deghizeaza in insasi bunicuta,intr-un reusit numar "Cu masca.. fara masca",dupa care posedat fara voia lui de Diavol,o arunca pe gat si pe viitoarea femeie fatala,aparuta intre timp.Auzind zgomote suspecte,un vajnic aparator al statului-jandarmul-vanator platit de vreun Basescu-al-padurii- apare si il impusca pe lup,povestea degenerand intr-o tragedie sangeroasa,pasamite salvata de faptul ca bunicuta si nepoata-sa ies vii si nevatamate din burta lupului.
Personaj Nevinovat:Lupul.Este un neinteles al societatii ,un paria exilat in padure dupa ce a fost dat afara din societate,probabil de conducerea unei mine abia inchise.E normal sa-I fie foame,in plus este atatat de formele copilei inbracate in rosu (culoarea dragostei desfranate) si de cosul cu mancare in care se afla paine proaspata ,trei sute de grame de jambon ,carnati bavarezi,un pui umplut,prajitur si,basca,un bax de bere pentru batrana care toata viata a tras la masea.
Replici Memorabile:”Bunicuto ,ce gura mare ai!”. Scufita Rosie rosteste aceasta replica inadins pentru a-l incita pe lup,ea stiind cine se ascunde indaratul ochelarilor.Insiunarea este evidenta.Povestitorul nu spune (cenzura vremii?)ca,in timp ce vorbeste,Scufita isi ridica incet fustita (si) mai sus.
Elemente Negative in educatia copiilor:Tema prostitutiei(ce cauta singura o fetita in padure?),prezentarea unei societati corupte si instabile,aflarea in tranzitie,exacerbarea violentei in scenele cu vanatorul.

Alba ca Zapada.
O tanara cu pielea alba(sa fi fost chiar albinoasa?),nascuta din visele freudiene ale maica-sii,este alungata de acasa din pricina geloziei propriei mame,careia oglinda fermecata ii spune ca a fost detronata din postura de “miss” in favoarea ficei.Surghinuita in padure unde scapa de decapitare Alba ca Zapada patrunde fraudulos in casuta unor respectabili sapte oameni de mica inaltime, tendentios denumiti “pitici”,oameni muncitori ,dar usor saraci cu duhul.Profitand de bunatatea acestora ,femeia se ofera sa le faca de mancare si curatenie, in timp ce ei sunt la munca,in aceasta vreme visand insa la un barbat inalt,paros si cu palosul gros care sa o duca intr-un palat in care ea sa nu faca nimic.Pe parcursul povestii intervine din nou regina,transformata acum intr-o batranica frustata care-si poarta oglinda cu demnitate si care incearca sa o asasineze pe Alba prin intermediul unui mar,probabil viermanos.Tentativa aproape ca reusesete,cand isi face aparitia un print calare,printr-un sarut miraculos (ceaiurile lui Kozak?,bioenergie?)o salveaza si-I indepardeaza visul.Cei sapte oameni ai munci raman cu buzele unflate.
Personaje Negative:1 Regina.Pe undeva e normal ca biata femeie,care a fost ani de zile cea mai frumoasa dama ,sa se simta rau dupa ce a fost detronata de cineva cu pielea atat de alba.Tentativa de crima poate fi explicata prin psihanaliza,dar si prin dementa.Ar fi meritat internarea intr-un sanatoriu,lucru de care autorii,cu cruzime,nu au amintit nimic.2 Oglinda.Intotdeauna spune adevarul.Este cel mai “fair”personaj din povestempoate singurul de la care copiii au de invatat ceva.
Replici Memorabile:Oglinda oglinjoara,cine-I cea mai frumoasa din tara?
Postludiul disperat al unei participante la un concurs de miss,unde s-au tras sforile pentru a se desemna o castigatoare nemeritata.
Elemente negative in educatia copiilor:Din nou prostitutia,des intalnita in basmele fratilor Grimm.(Alba are tendinta de a face sex in grup cu cei sapte oameni de mici de statura,il incita,lasa special gauri in usi in timp ce se piaptana si face baie);coruptia;prefacatoria;tentative de crima;inducerea repulsiei fata de mere ,un fruct bogat in vitamine si bun pentru copii.

CAMPANIE IMPOTRIVA CONSUMULUI DE ALCOOL LA VOLAN

CAMPANIE IMPOTRIVA CONSUMULUI DE ALCOOL LA VOLAN

Trimite acest link tuturor prietenilor tai, pe email, prin messenger, etc. Acest mic gest poate face diferenta!

Mama, am iesit cu prietenii. Am fost la o petrecere si mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus: **SA NU BEAU ALCOOL ** Mi-ai cerut sa nu beau, avand in vedere ca trebuie sa conduc masina, si atunci am baut un Sprite. Am fost foarte mandra de mine, ca am ascultat, cand cu drag mi-ai sugerat sa nu beau daca trebuie sa conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii... Am facut o alegere sanatoasa si sfatul tau a fost corect. Cand s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducand fara a fi in conditia de a face acest lucru. Eu am luat masina mea, cu siguranta ca sunt in forma. Nu puteam sa-mi imaginez, mama, ca ma astepta...ceva...neasteptat !

Acum sunt aici, intinsa pe asfalt si aud un politai care zice: "baiatul care a provocat accidentul era beat". Mama, vocea lui mi se pare atat de indepartata... Sangele meu e intins peste tot, si incerc din toate puterile mele sa nu plang. Aud medicii care spun: **"Aceasta fata nu va supravietui".** Sunt sigura ca baiatul care conducea cealalta masina nici macar nu-si putea imagina...in timp ce mergea cu viteza maxima... Pana la urma el a decis sa bea si eu acum trebuie sa mor... De ce oamenii fac toate acestea, mama? Stiind foarte bine ca pot distruge alte vieti? Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt infipte toate odata. Spune-i surorii mele sa nu se sperie, spune-i tatalui sa fie tare. Cineva trebuia sa-i spuna acelui baiat ca nu poate conduce masina dupa ce a baut. Poate daca ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-as fi murit... Respiratia mea incepe sa fie din ce in ce mai slaba, si incepe sa-mi fie frica. acestea sunt ultimele mele momente, si ma simt asa de...disperata Mi-ar fi placut sa pot sa te imbratisez, mama, in timp ce sunt intinsa aici pe asfalt, murind. Mi-ar placea sa-ti spun ca te iubesc. pentru asta... Te iubesc, si... adio.

**ACESTE CUVINTE AU FOST SCRISE DE O JURNALISTA PREZENTA LA ACEST ACCIDENT.**
**FATA, INAINTE DE MURI, A SOPTIT ACESTE CUVINTE, IAR JURNALISTA LE-A SCRIS...SOCATA.**
**ACEASTA JURNALISTA A INCEPUT O CAMPANIE IMPOTRIVA "CONSUMULUI DE ALCOOL LA VOLAN"**
**DACA ACEST MESAJ AJUNGE LA TINE SI-L STERGI...POTI PIERDE OCAZIA, CHIAR DACA NU ESTI UN BAUTOR, DE A FACE ALTE PERSOANE SA INTELEAGA CA PROPRIA TA VIATA ESTE IN PERICOL.**
**TRIMITE ACEST LINK LA TOTI PRIETENII TAI, PE EMAIL, PRIN MESSENGER, ETC. ACEST MIC GEST POATE FACE DIFERENTA.**

Avocati

Când este ziua dumneavoastrã de nastere?
A: 15 iulie.
Q: În ce an?
A: În fiecare an.

Q: Câti ani are fiul dumneavoastrã, cel care locuieste la dumneavoastrã?
A: 38, 35, nu îmi amintesc exact.
Q: Si de cât timp locuieste la dumneavoastrã?
A: de 45 de ani.

Q: Ce a spus sotul dumneavoastrã prima datã când s-a trezit dimineata?
A: A spus: "Unde sunt Diana?"
Q: Si ce v-a deranjat asa de mult?
A: Mã cheamã Cristina.

Q: Doctore, este adevãrat cã dacã o persoanã moare în somn, nu este constientã de acest lucru pânã a doua zi?

Q: Cel mai tânãr fiu, cel de 21 de ani, ce vârstã are?

Q: Ati fost de fatã când vi s-au fãcut pozele?

Q: Deci data conceperii copilului a fost 6 august, nu?
A: Da.
Q: Si ce fãceati la acel moment?

Q: Deci ea avea 3 copii?
A: Dac.
Q: Si câti erau bãieti?
A: Nici unul.
Q: Si avea vreo fatã?

Q: Cum a fost încheiatã cãsãtoria dumneavoastrã?
A: Prin moarte.
Q: Si prin moartea cui a fost încheiatã?

Q: Îmi puteti descrie persoana?
A: Era înalt si avea o barbã.
Q: Era bãrbat sau femeie?

Q: Toate rãspunsurile dumneavoastrã trebuie sã fie orale, bine? La ce scoalã ati mers?
A: Orale.

Q: Sunteti calificat sã dati o probã de urinã?

Vise

Vise, Autor: Nu-l stiu

A fost odata ca niciodata un deal, si pe dealul acesta cresteau trei copaci inalti. Cum e vorba de o poveste, copacii aveau si ei visele lor, pe care si le povesteau unul altuia. Primul a spus:
- Eu vreau sa fiu transformat in corabie, sa duc pe mare printii si printesele lumii.
- Eu, a zis al doilea copac, as vrea sa fiu transformat intr-un sipet care sa tina comorile cele mai mari ale lumii.
- Eu, zise ultimul copac, vreau sa ajung cel mai mare si mai falnic copac de pe dealul asta si sa se uite cu respect spre mine toti oamenii.
Intr-o zi au venit acolo taietorii de lemne. Primul copac jubila cand a fost taiat, caci se vedea cea mai mare corabie construita vreodata. Al doilea la fel, caci se vedea o lada plina de aur curat. Al treilea era ingrozit, dar a fost si el taiat.
Primul copac a fost dus intr-un sat de pescari si transformat in cateva barci de pescuit. Al doilea, in loc de lada cu comori, a fost facut iesle pentru animale. Al treilea a fost taiat in doua bucati si lasat intr-un grajd, vreme de multi ani.
Visurile copacilor pareau sa fi fost sfaramate. Corabiile, comorile si semetia pareau acum atat de departe. Dar...
Peste ani, o femeie insarcinata nu a avut unde sa nasca si a nascut in ieslea facuta din trunchiul primului copac. Mai tarziu, fiul ei a iesit pe mare intr-o zi cu barcile facute din cel de-al doilea copac si s-a facut furtuna mare. El a spus furtunii sa stea si furtuna L-a ascultat. Dupa o vreme, omul acela a carat in spate lemnele facute din cel de-al treilea copac si a fost rastignit pe o cruce facuta din lemnul acestuia.

O iesle poate sa tina cea mai mare comoara, o barca de pescuit poate sa il transporte pe cel mai mare rege, iar doua lemne pot fi copacul cel mai inalt vazut vreodata.

Aveti vise ce par a fi sfaramate? Vi se pare ca sunteti intr-o situatie fara iesire?

Poate va mai ganditi.